Dezvoltarea istorică a rulmenților

Forma timpurie a rulmenților de mișcare liniară a fost să plasați un rând de tije de lemn sub un rând de plăci de priză. Rulmenții moderni de mișcare liniară folosesc același principiu de lucru, dar uneori sunt folosite bile în loc de role. Cel mai simplu tip de rulment rotativ este un rulment cu mânecă, care este pur și simplu un mânecă sandwich între roată și ax. Acest design a fost ulterior înlocuit de rulmenți, care au înlocuit căptușeala originală cu multe role cilindrice, fiecare element de rulare acționând ca o roată separată.
Un exemplu de rulment cu bile timpurii a fost descoperit pe o navă romană antică construită în 40 î.Hr. la Lacul Nami din Italia: un rulment cu bile de lemn a fost folosit pentru a susține o masă rotativă. Se spune că Leonardo da Vinci a descris un tip de minge în jurul anului 1500. Unul dintre diferiții factori imaturi ai rulmenților cu bile este că se pot ciocni între ei, provocând o frecare suplimentară. Dar acest fenomen poate fi prevenit prin plasarea bilelor în cuști mici unul câte unul. În secolul al XVII -lea, Galileo a oferit cea mai timpurie descriere a rulmenților cu bilă „Monted cu cușcă”. La sfârșitul secolului al XVII -lea, C. Warlow din Anglia a proiectat și fabricat rulmenți cu bile, care au fost instalate pe mașini prin poștă pentru utilizare, iar P. Worth din Anglia a obținut un brevet pentru rulmenții cu bile. Cea mai timpurie rulment practic de rulare cu o cușcă a fost inventată de către ceasornicarul John Harrison în 1760 pentru a face un contor H3 Hour. La sfârșitul secolului al XVIII -lea, HR Hertz din Germania a publicat o lucrare despre stresul de contact în rulmenții cu bile. Pe baza realizărilor lui Hertz, R. Strerbeck din Germania și A. Palmgren din Suedia a efectuat experimente extinse, contribuind la dezvoltarea teoriei proiectării și a calculului vieții de oboseală pentru rulmenții. Ulterior, NP Petrov din Rusia a aplicat legea vâscozității lui Newton pentru a calcula frecarea purtării. Primul brevet pentru canelura cu bilă a fost obținut de Philip Vaughn din Carson în 1794.
În 1883, Friedrich Fisher a propus utilizarea de mașini de producție adecvate pentru a macina bile de oțel de aceeași dimensiune și rotunjire precisă, punând bazele industriei rulmei. O. Reynolds din Marea Britanie a efectuat o analiză matematică a descoperirii lui Thor și a derivat ecuația Reynolds, punând baza pentru teoria lubrifierii hidrodinamice.